Azi am experimentat un time warp. Prezentul si viitorul meu s-au alineat si am vazut cum voi fi peste fo paj’de ani.
Stateam la casa la supermarchet (hehe, ce pretentii de Buftea am, m-am ajuns, imi fac cumparaturile la supermarchet; nu intelegeti gresit, de obicei cumpar de la taraba grecilor de la coltul strazii pe care stau) cand in spatele meu se asaza o doamna care, normal, incepe sa-si goleasca cosul pe banda. Fara nici o intentie, ma uit la cumparaturile ei. Prima data am zambit: iote-te, juma din ce-a cumparat ea e exact ce am luat si eu! La a doua privire m-a trecut un fior, si nu de placere: cealalta jumate erau chestii pe care le-as fi cumparat probabil alta data (cu siguranta le-am luat in trecut si am tendinta sa repet des meniul, spre exasperarea partenerului meu). Indraznesc sa ridic ochii si sa uit si la persoana: un fel de eu (acelasi tip de imbracaminte, parul lung prins in coada), numai ca mai in varsta.
Acuma, pot sa spun ca intamplarea asta nu arata altceva decat ca ne indreptam incet spre uniformizarea populatiei; sau doar ca pur si simplu ma incadrez intr-o anumita categorie de consumatori; sau ca oferta magazinului e limitata. Insa a fost atat de uncanny incat nu ma vei face sa scred altceva decat ca, pentru cateva minute, am fost in prezenta a ceea ce voi fi: o batrana care-si neaga varsta imbracandu-se sport, purtand parul in coada si consumand produse cu eticheta "organic". Si mai pot sa zic ceva cu siguranta: respectiva doamna traieste singura.
