plictis

Cristina e strangatoare. Mult mai strangatoare decat mine. Pf… dificil de pus in cuvinte… Concret: eu ies de 2 ori pe saptamana la restaurant daca asa imi tuna; Cristinus a mancat o saptamana numai paine si lapte. Daca isi cumpara ceva dulce, inseamna ca i-a fost incredibil de pofta, i-a cerut organismul; la mine nu exista zi fara sa mananc ciocolata sau prajituri. Am avut o discutie odata si m-a intrebat daca faptul ca mananc in fiecare zi ciocolata ma face fericita. Nu, i-am raspuns, dar faptul ca imi permit sa-mi cumpar si nu trebui sa ma abtin ma face sa ma simt multumita de unele aspecte ale traiului meu.

Nu am nimic cu draga Cristinel, fiecare isi chibzuieste bugetul dupa posibilitati si simtiri…Dar mi-a zis ceva intr-o zi de nu numai ca m-a dat pe spate da’ m-a bagat de-a dreptu’ sub pamant. Cand se duce la piata, cumpara fructe de 3 lire 29 pence. Aaaa, vai de mine si de neamu’ meu, n-am decat 3 lire si 5 pence. Vrei mata sa iei un mar inapoi? De cele mai multe ori, imi zice Cris, omu’ scutura incheietura mainii si-i zice sa plateasca cat are si sa plece sanatoasa cu toate merele-n sacosa. Si zambeste satisfacuta la gandul ca a economisit niste banuti. Si-mi imaginez zambetul rasturnat al pietarului socotind profitul in scadere.

Caragiale are un personaj, imi sta numele pe varfu’ limbii… Ala de mergea in piata, gusta de pe unde putea si nu putea, da’ nu face, bre, nu face, pana iesea cu burta pusa la cale fara sa cheltuie un bistar… Si totusi, nu ma asteptam la asta de la Cristinus. Adevarul e ca viata bate cartea.O bate mar, nu asa…

Mi-a ramas inima in varful penitei tale. Muza iti e in vacanta iar eu ma usuc cu fiecare al tau rand nescris.

Life is not about eliminating misery, but keep it to a minimum.

 

Am auzit asta undeva. Si cine-a zis-o, a zis-o al naibii de bine. Niciodata n-ai sa scapi de necazuri. Fara ele, n-ai sti cum e sa-ti fie bine. E ca si cum ai incerca sa traiesti in mediu steril. Nu s-ar putea, bacteriile au si ele, micutele, rolul lor (ce te-ai face fara the good bacteria in your tummy, cum zice o stupida, cretina reclama de p-aici).

 

Sa nu te strafulgere vreodata gandul ca ai putea pune capat razboaielor, molimelor, saraciei, prostiei. Nu s-ar putea gasi un leac pentru astea si nici n-ar fi indicat. Din contra, mai inventam un conflict intre natii, mai lansam un virus mortal in aer liber, numai ca sa mai avem un motiv sa traim, sa sa mai fabricam niste eroi, sa mai dam niste premii, asa, in general, sa ne batem noi, oamenii, unii pe altii, pe umar, zicandu-ne ce misto ca suntem umanoizi si nu extraterestri.

 http://www.tate.org.uk/servlet/ArtistWorks?cgroupid=999999961&artistid=1307&page=1

 

Mi-e prea proaspat in cap totul ca sa pot comenta ceva. Si apoi, trebuie sa re-re-recitesc ca sa se aseze totul, sa fac conexiuni si tot restul procesului.

 

Pur si simplu e un perete intreg acoperit de eseuri printate pe coli de diferite culori. De as fi avut talent, pe cel in galben l-as fi scris eu.

Insemnare rapida, ca-s pe fuga. S-a stricat masina de spalat.Nu se mai invarte tamburu’. Sunat la o firma din pagini aurii, numa sa vina sa se uite la masina tre sa platim 60 de pounds. Si ce-o fi stricat, ce n-o fi, daca  or putea-o repara sau trebe instalata o noua masina de spalat, e musai sa platim 60 pounds.

OK. Daca eram in tara, era simplu. Nu pun ca am rude care-s in domeniu si sunt mesteri mari, de incredere, dar cel putin una din cunostintele mele tre sa cunoasca pe  cineva care se ocupa de asta. Ce dracu fac eu in Londra? Unde un plumber pe care nu-l cunosti te jecmaneste pe fata pentru ca poate? Un meserias face cam 500 de pound pe zi. Inchipuie-ti…

Cateva zile spal la mana. Brrr… Nu e vorba de activitatea in sine cat de cantitatea de boarfe – o incarcatura de albe, juma de colorate. Concluzia e ca amuia caut sa ma inscriu la un curs de plumbing.

  Iaca primii flori. La munca. Ieseam profesional cu zambetul pe buze sa servesc un client si vad o figura navalind pe langa mine cu un buchet in mana. Vroiam sa-l opresc sa-i spun ca-s pentru mine, dar cine naiba sa-mi trimita mie flori. Auzi colo, sa-mi trimita prin curier, nu sa rupa o curu’ gainii de pe gard si sa mi-o dea in mana… Haha…
Mai sa fie, cand am intrat in restaurant, buchetul sedea cuminte pe bar. Cu un biletel care nu zicea multe.Mai nimic, in afara de numele meu si 3 X. Mda. Interesant. Bineinteles ca toata ziua am fost cu capul in nori, incercand sa aflu cine mi le-a trimis. Fara succes. Anonim le-a expediat, si asa vrea sa ramana.
Florile-s acasa. Intr-o vaza improvizata dintr-o cutie de lapte. Pentru ca, asa simandicoasa cum ma aflu, primesc flori numa’ de sarbatorile legale si nu ma supar sa le pun in borcane. Nici ele nu cred ca se bosumfla, ca doar le dau apa.

Si am flori. Si ce folos? Mi-au animat ziua. Ce zic eu, saptamana. Da’ stii ce? Preferam sa vina persoana sa-mi zica "Aveam de gand sa-ti trimit flori dar nu vrei mai degraba sa mergem la o plimbare?". Pe de alta parte, ar trebui sa am grija la ce-mi doresc. 

Cine mai are lalele, trimise prin curier, puse intr-o cutie de lapte? E primavara.