plictis

Vin acasa pentru 6 zile. Desi am zis ca nu ma mai intorc acasa, prefer sa-i aduc pe ai mei aici in vacanta. Dar. Imi trebuie o pauza. Trebuie sa ma adun. Si apoi, atat m-a batut mama la cap si-atat a bocit, ca mi s-a rupt inima. Ca ea nu vine singura aici. Ca tata n-are cum sa-si ia concediu acuma. Ete na… 

 

 Problema e ca vin pe Baneasa, nu pe Otopeni, de unde as avea maxi-taxi direct spre casa. Daca vin cu ditamai bagaju, nici o sansa sa schimb 2 autobuze pana la gara de Nord. Si oricum refuz sa merg cu trenul. Chiar daca-s pui de CFR-ist. Si nu pentru ca am aere sau fite ci pentru ca, daca dau un ban, vreau sa stiu de ce. Nu sa stau pe niste canapele de musama jegoase (cu cine fac acordu, cu musamaua sau cu canapeaua?). Nu sa merg cu viteza melcului turmentat si sa am intarziere.Nu sa trec pe coridoare inghesuite de navetisti care pun pariu ca fac blatu.

 

Ultima data cand am venit acasa, am luat un taxi de la aeroport la autogara. Soferu nu s-a tinut de cuvant, la plecare am stabilit un pret – umflat de vreo 10 ori de la valoarea normala, la sosire a cerut altul (mai mare, bineinteles, decat cel deja supradimensionat). Si a mai avut tupeul sa-mi zica, citez din memorie: te-am adus in siguranta, don’soara, si pe bagajele matale. Ca am vazut cand ai schimbat banii. Da nu-mi dai dumneavoastra lire in loc de lei? Ca stiti ce greu e munca… Si taxele… Si hotii de conducatori… Ca noi intelegem tineretu care pleaca din tara…

Baaaaaaaaaa… Cat tupeu poti sa ai in tine? Vrei sa vezi munca? Nu sa stai in spatele volanului si sa te scarpini in cur in scurtele pauze cand nu te scarpini la coaie si dintr-o cursa aeroport-gara sa scoti un salariu minim pe economie. Nu zic sa te duci la carat piatra la metrou. Vino la spalat vase. Sau la stat cu copchii.Sau la spalat budele altora. Fie-ti cauciucurile tale de nenorocit sa-ti fie.

 

 Na ca de nervi mi-am pierdut ideea. A, da. Cristinuta mea e acasa de vreo saptamana. Si cand am intrebat-o cum a ajuns din baneasa la gara, mi-a zis ca, daca tin la sanatatea ei, sa nu mai mentionez baneasa-bucuresti. Si cum eu chiar tin la sanatatea ei mintala, si asa precara, n-am mai intrebat-o. Dar azi s-a indurat ea, mititica, sa ma puna in garda: 3 milioane juma de la aeroport baneasa la gara. Fute-m-as in ea de fericire. Atat e benzina bucuresti-iasi, din cate imi amintesc. Da’ la cum se lanseaza preturile la noi, ca rachetele interlunare, nici nu ma mai mira nimic.

 

Imi vin in cap numa’ cantecele Adei Milea. Tara de oi. Si aici am jignit blandele creaturi. Si-mi plec capu’ a scuze fata de oi. Si vaci. Si boi.

 

 

 De ce am venit io aici? Ca m-am enervat intr-o zi si mi-am zis ca tre’ sa am casa mea. Asta dupa o cearta nebuna cu ai mei si vreo 6 luni de stat in gazda. Aveam slujba buna in Romania. Da nu intr-atat de buna incat sa-mi permita sa-mi iau un apartament.

 

Asa. Si-am venit aici. Si dupa un an mi-am luat un teren. Mult pamant, al naibii. Daca vand juma din el am bani sa termin casa. Si tot ramane destul loc pentru gradina de zarzavaturi, livada, vie, garaj blablabla.

 

Buun. Anu trecut am turnat fundatia. Am trait douazeci si de ani intr-un apartament de 42 mp cu 2 camere – sufrageria era a mea, dormitorul al parintilor, asa ca  se intelege de la sine ca proiectul e ceva de genu intorc caru cu boi in mijlocul sufrageriei. Problema e ca m-am razgandit. Cu cat ma apropii mai mult de finalizare, descopar ca prioritatile imi sunt altele. Nu mai vreau 8 camere, etaj si mansarda. La ce pana corbului sa-mi ingrop banii in pereti? Ca nu ma incalzesc cu nimic. Daca nu m-as fi inhamat la a-mi face cocioaba, la ora asta mi-as permite 2 vacante majore pe an. Vreau sa ma duc in Africa de Sud. Vreau sa ma duc in Japonia. Vreau sa stau cu picioarele pe pereti 2 zile pe saptamana. Sa nu misc un degetel. Nici de la picioare, nici de la maini. Da nu-mi permit. Ca tre’ sa-mi termin cosmelia. Inapoi nu pot sa dau.

 

Unde vroiam sa ajung cu asta? A, da. Ai grija ce-ti doresti. Nu de alta, dar s-ar putea sa fie mai mult decat poti duce.

 Imi tot storc creierul sa gasesc un echivalent romanesc pentru Primark. Rezultatul e ca ma simt blonda. Primark e cel mai ieftin magazin cu articole de imbracaminte, incaltaminte si acesorii din UK. Ca idee, de la Primark iti iei 4 perechi sosete de bumbac cu 1.5 lire. Sau blugi cu 10 lire. Sau pulovere cu 4 lire. Sau tricouri cu 3 lire.

 Nu vreau sa ma leg acum de calitatea sau tarile de fabricatie a produselor cu eticheta Primark. Doua lucruri doar: io un imi iau de acolo sosetele care pe bune ca sunt rezistente si de calitate, in afara de faptul ca mai ieftin nu e, si chilotii cu schepsis – sunt facuti din nu stiu ce material revolutionar si sunt absolut fara nici o cusatura, in afara faptului ca mai ieftin nu e. Asta a fo un lucru. Si al doilea vine amuia: dupa cum intuiati, majoritatea sunt fabricate in Romania, unde forta de munca e multa si flamanda, adica ieftina.

Chestia de care ma leg eu e ca – tineti-va bine – Primarkul practica reduceri de preturi!!! Treaba asta frizeaza ridicolul. Cel putin dupa parerea mea. Cum in numele sfintilor sa tai preturile la Primark? Ce mama diavolului sa tai cand 2 perechi de strampi 40 DEN costa 2 pounds? Cine e nebunu/a care asteapta sezonul de reduceri sa-si faca cumparaturile la Primark?

Nu mai am cuvinte. Serios. A, ba da. Pacat de copiii mici si chinezi care iau 50 de pence pe zi ca sa faca hainele cu eticheta Primark (sper sa nu ma dea nimeni in judecata).