plictis

Ajungi intr-un moment cand esti asa, multumit cu ce ti se intampla, asezat si linistit. Te-ai maritat, cand toata lumea te trecuse la categoria ‘spinster’ iar maica-ta incepuse sa se intrebe daca nu cumva inclinatiile tale sexuale sunt deviate de la norma. Ai reusit sa iei o slujba (stresanta dar antrenanta) pe contract, perioada nedeterminata . Casa (desi peretele de langa pat se orneaza cu buchete de mucegai ) e relativ buna avand in vedere ca nu o imparti decat cu jumatatea ta si locatia e strategica. Cursul de perfectionare merge bine, de si iti ia mult timp si strica echilibrul slujba- familie .  desi venitul ti-a scazut considerabil, te consolezi cu gandul ca altele merg din plin si oricum nu le poti avea pe toate.

Intr-o zi te pune dracu-n praznic sa deschizi fisiere care nici nu stiai ca sunt acolo de praful care le ascundea. Si esafodajul starii tale de multumire si satisfactie se darama. Inutil sa adaug termene de comparatie ultrautilizate si uzate (ca un joc de domino, ca un castel din carti de joc blabla).

A fost odata cineva care-mi scria. Nici macar nu-mi scia mie, scria de fapt unei dorinte, unei inchipuiri, unei fantasme ale sufletului sau. Cu toate ca trecusem de 20 de ani (cand inca mai puteam manca dulciuri pana-mi venea rau fara sa ma ingras si mai visam la printi verzi pe pereti), incepusem sa visez la ce nu putea sa fie. Eram unic receptor al gandurilor si sentimentelor autorului. Fiind numai un exervitiu imaginativ, firul se desfasura conform dorintelor mele. Si era bine. A intervenit realitatea si nu am mai avut privilegiul lecturilor cu usile inchise.  Probabil a fost ultimul episod de adolescenta intarziata. Nici nu-mi amintesc sa ma mai fi manisfestat creativ dupa ce ai disparut. M-ai fortat sa cresc, sa nu mai fac exercitii literare pornind de la ‘ce ar fi daca’. Am invatat s ama multumesc cu ce este. Oricum, niciodata nu am avut aspiratii inalte.

Azi ti-am citit punctele de suspensie si semnele de exclamare. M-au napadit tandreturi si indoieli. Nu mai sunt sigura de realitate. Mai vreau o poveste .

Nu conteaza cat de grasa esti, conteaza cat de bine te fac sa arati hainele de pe tine.

De ce trebuie sa urmez sfatul mamei sa-mi caut un barbat de viitor?

Tot ce am cerut a fost un barbat care sa ma iubeasca. Nu sa aiba bani pentru ca sunt eu in stare sa-i fac. Nu sa fie extrem de inteligent pentru ca m-ar depasi. Nu sa arate ca din revist pentru ca atunci si-ar cauta una pe masura. Sa aiba bun simt , umor si rabdare. Mare mirare, am crezut ca am gasit asa o raritate. Si am trait cu el. Pana cand mi-am amintit de ce sfatul mamei. Si am cerut mai mult. Dar raritatea nu era echipata cu cele necesare pentru a indeplini noilor cerinte . Si a plecat.

De ce trebuie barbatul sa vrea mai mult de la viata?  De ce imi trebuie un barbat cu ambitie profesionala ?  De ce sa vrea sa tina pasul cu mine cand eu singura vreau sa scap de toate povarile pe care mi le iau pe cap?

Je ne t’aime plus, mon amour. En fin… pas tout le jour. Nu te iubesc cand trebuie sa-ti cersesc prezenta inainte de a adormi. Nu te vreau cand trebuie sa sa te smulg din fata calculatorului. Nu imi esti drag cand cu o ora inainte sa ies de la munca vii in trecere sa ma anunti ca iesi cu prietenii. Atunci imi dau seama ca de fapt nu vreau mai mult. Vreau sa am ce am cerut. Te vreau ca la inceput si atat.